Isus in Playboy Portugalia
In onoarea scriitorului José Saramago (laureat al premiului Nobel pentru literatura, in 1998), decedat pe 18 iunie 2010, Playboy Portugalia a gandit o editie tribut, inspirata din cea mai controversata opera a acestuia – “Evanghelia dupa Isus Cristos“.
Prima oara, vazand titlul unui articol trantit pe editia online a Jurnalului National, am ridicat spranceana stanga, am privit cu scepticism valoarea artistica si am pus la indoiala moralitatea si bunul simt al unui asemenea pictorial; dar curiozitatea m-a manat spre articol si spre cateva cautari pe Google.
Si am descoperit ca ideea editiei de iulie si a pictorialului principal din Playboy Portugalia era sa transpuna lumea cartii lui José Saramago, “Evanghelia dupa Isus Cristos” – o poveste fictiva despre viata lui Isus Cristos, un “personaj umanizat”, cu defecte si probleme existentiale – in fotografii, imbinand-o, pe drum, intr-un mod cat se poate de neconventional si original, cu nudurile artistice care fac obiectul revistei Playboy.
A fost o decizie inspirata, din punctul meu de vedere. Pictorialul, ca si concept, compozitie si executie, este grozav. Prezinta personajul Isus, al lui José Saramago, in situatii tipice “pacatosului de rand”: in pat cu o femeie goala (fie moarta, fie inconstienta), intr-o scena de voyeurism, cu 2 lesbiene care se saruta pasional, in scena cu o “domnisoara a noptii” care asteapta clienti sau, preferata mea, in compania unei “scolarite catolice” care isi citeste, intr-un moment de maxima intimitate, paginile jurnalului personal (sursa foto).
In contextul cartii si a scopului pictorialului/editiei, decizia si executia sunt cat se poate de apreciate, din umilul meu punct de vedere. Nu-mi simt credinta afectata sau insultata si nu vad cum, in lipsa unei maxime ignorante, acest pictorial ar prejudicia cumva religia.
Problema apare, insa, in momentul in care, in discutie, isi fac aparitia toti ipocritii care sufera de prea multa credinta si moralitate. Acei oameni care, mai mult decat credinta in Dumnezeu, au frica de Iad si de chinurile ce-i asteapta daca nu devin ei salvatori ai bunelor moravuri si puritatii spirituale a societatii.
Reactiile au fost, desigur, in nota traditionala a bunilor crestini: de la injuraturi improscate pe post de apa sfintita, pana la blesteme crestine cu si despre viata, moartea, familiile si animalele celor de la Playboy Portugalia, acest drac impielitat, cel care a luat in deradere numele Isus si intreaga credinta a crestinilor si catolicilor. Credinciosii sunt adorabili, nu-i asa?
Dupa cum probabil banuiti sau ati aflat deja, in urma presiunilor la adresa editurii, numarul a fost retras de pe “taraba”.
Reactia oficiala a firmei mama, Playboy Enterprises, USA, nu a intarziat nici ea sa apara, dezicandu-se imediat de “surioara portugheza” si blamandu-i, evident, in stilul tipic de americani credinciosi, care merg duminica, in familie, la biserica, sa-si arate inepuizabila credinta si iubire pentru Isus si Dumnezeu:
“Nu am vazut sau dat acordul pentru coperta si pictorialul din editia de iulie a Playboy Portugalia. Este o incalcare socanta a standardelor noastre si nu am fi permis vreodata publicarea acestora daca le-am fi vazut in prealabil. Ca rezultat al acesteia, dar si altor probleme aparute in relatia cu editura portugheza, suntem in plin proces de reziliere a intelegerii cu aceasta.”
Intr-o lume in care Benedictus al XVI-lea, acest nazist al Vaticanului, minimalizeaza sau chiar musamalizeaza cazuri de abuzuri si corupere de minori in randul preotilor din lumea intreaga, intr-adevar, este o problema de dimensiuni incomensurabile, un tribut neconventional adus muncii unui om care, pentru realizarile sale in literatura, a fost rasplatit cu cel mai mare premiu si cea mai mare onoare cunoscuta omului: premiul Nobel, acordat de catre Fundatia Nobel care, de-a lungul istoriei, a mai premiat si alti muritori de rand – printre ei: Mohandas Gandhi, Marie Curie, Nikola Tesla, Winston Churchill, Martin Luther King Jr, Nelson Mandela etc.
E pacat ca, in continuare, omenirea e dominata de imbecili propovaduitori si dobitoci care sa ii asculte si sa ii urmeze orbeste. Adevarul ca, fara grosul “naiv”, pacatos si dornic de mantuiri rapide al omenirii, religiile n-ar fi ajuns sa dicteze dupa bunul plac pe acest Pamant.
Am mai spus lucrul asta si o sa-l repet: cred in Dumnezeu, nu cred in religie.
Eu cand o sa am dreptul de a ma revolta, cu rezultate, la adresa indoctrinarii religioase si a celor indoctrinati religios? Ei cand vor fi retrasi de pe “taraba”?
A Prison with a View 